O relație productivă părinte-copil se construiește din perioada prenatalității. Particularitățile psihologice de dezvoltare ale fătului și bebelușului, problematica atașamentului, stimularea emoțională și cognitivă, gestionarea relației maritale și a celei parentale, gestionarea relației cu familia extinsă sunt elemente psihologice de bază. Fiecare adult ar trebui să le cunoască dintr-o perioadă foarte timpurie a exercitării rolului de părinte. Doar astfel poate contribui responsabil și benefic la dezvoltarea fumoasă și sănătoasă a copilului.
Obiectivele fundamentale pentru psihologul educațional preocupat de oferirea unor servicii de parenting timpuriu sunt:
- formarea unor bune practici de comunicare și interecțiune autentică maritală, parentală și parental-filială și
- formarea unor deprinderi de joacă și provocare stimulativă pentru o frumoasă dezvoltare între părinte și copil.
Parentingul timpuriu este parte componentă a procesului de dezvoltare personală a adultului și are în atenție informarea, formarea, (Re) – fromarea acestuia în vederea asumării și exercitării rolului de părinte în perioada prenatală și a primilor 3 ani de viață (0-2 ani – bebelușul și 2-3 ani perioada de trecere la preșcolaritate).
Intervențiile psihoeducaționale oferite au în atenție părinții ce parcurg perioada prenatală și postnatală a copilului lor. Date fiind particularitățile de vârstă și cele contextuale de dezvoltare, aceste intervenții pot avea în atenție persoana care le solicită (mama sau tatăl copilului), cuplul parental, sau familia nucleu.
Psihologul educațional are toate competențele necesare obținerii unui echilibru adaptativ pe sistem familial necesar dezvoltării armonioase a copilului.
*Articolul integral poate fi consultat în revista ”Romanian Journal of School Psychology”, Decembrie 2017, Vol. 10, No. 20, pp. 7-12, https://www.anps.ro/index.php/2008-2018/vol-10-no-20-2017
