Vremurile tulburi pe care le trăim își pun amprenta asupra vieții tuturor, de la mic la mare. În zilele noastre vorbesc despre război și copiii la grădiniță. Cu toții, mari și mici văd imagini la televizor, aud știri și chiar întâlnesc pe stradă oameni care vorbesc o limbă necunoscută. Știrile și discuțiile celor din jur nu-i lasă indiferenți nici pe adolescenți, aflați la vârsta la care semenii lor din Ucraina sunt înrolați în armată să-și apere țara.
La fel ca noi ceilalți, și adolescenții pot simți nevoia de a face ceva, încercând, astfel, să controleze haosul din jur. Și la fel ca noi, adulții, pot fi implicați în acțiunile de voluntariat. Astfel de activități se desfășoară acum în toată țara în sprijnul refugiaților din Ucraina. Nevoia de ajutor e mare și va dura o perioadă îndelungață, ne asigură experții. Așa că orice resursă va fi utilă.
Dar participarea adolescenților la acțiuni de voluntariat este foarte benefică și pentru dezvoltarea lor ca oameni.
Beneficii ale voluntariatului pentru dezvoltarea adolescenților
Voluntariatul exersează empatia, o calitate căreia școala românească încă nu îi acordă atenția cuvenită. Empatia este definită de profesorul de psihologie Vic Burton astfel: „capacitatea unei persoane de a recunoaște și de a împărtăși emoțiile unei alte persoane“.
Studiile de specialitate (Jolliffee & Farrington) au evidențiat existența unei corelații între nivelul scăzut de empatie și apariția fenomenului de bullying. Persoanele care au un astfel de nivel scăzut al empatiei manifestă dificultăți în dezvoltarea relațiilor cu ceilalți. Ei sunt mai puțin dornici să se poarte frumos cu alții sau să se simtă vinovați de rănirea acestora în orice fel. Pe de altă parte, empatia crește gradul de încredere și siguranța al membrilor unei comunități. Cu alte cuvinte, empatia ar putea fi una din căile de a menține pacea. Astfel empatia este o lecție importantă pentru adolescenți. Ea poate fi ”învățată” natural în cadrul acțiunilor de voluntariat.
Ca orice activitate extrașcolară, voluntariatul aduce tinerilor o deschidere către viața socială. Acțiunile de acest gen îi aduc în contexte în care interacționează cu persoane de vârste diferite, cu categorii profesionale diferite, cu problematici sociale diverse, pe care poate altfel nu ar ajunge să le cunoască. De asemenea, aduc ”o îmbogățire a imaginii de sine și o creștere a încrederii în forțele proprii, concomitent cu amplificarea stimei de sine și dobândirea deprinderilor eficiente de comunicare și relaționare interpersonală” (citat din”Psihologia educației pe tot parcursul vieții” – Elena Anghel Stănilă).
Ajutând semenii aflați în nevoie, adolescentul se simte util. Poate vedea efectele imediate ale contribuției pe care o aduce și acest lucru îi crește motivația pentru implicare. Este apreciat de cei din jur și capătă conștiința propriei valori. Activitățile în care se implică îl pot pune în situația de a-și forma deprinderi noi, de a privi diferit viața, de a învăța să acționeze eficient.
Voluntariat și construirea valorilor personale
Un alt mare beneficiu pe care participarea adolescenților la acțiunile de voluntariat o poate avea în această perioadă este construirea valorilor de pace, de înțelegere și întrajutorare umană. Sunt cuvinte care poate, până acum, folosite în contexte doar povestite sau imaginate, nu aveau atâta conținut. Acum adolescenții sunt în situația destul de specială de a adera la o acțiune umanitară de proporții. Au ocazia să-și formeze o părere directă despre implicațiile războiului, dar și ale umanității în acțiune.
Nu în ultimul rând, participarea adolescenților la acțiuni de voluntariat în general oferă un cadru organizat, supraveghat de adulți, securizat și securizant. Ei vor fi, astfel, departe de activități care pot deveni periculoase pentru ei în primul rând, afectându-le deseori sănătatea mentală.
Pentru toate aceste motive, îndemnăm părinții să-i încurajeze pe adolescenți să participe la acțiuni de voluntariat în această perioadă extrem de provocativă de viață. Este, de asemenea, important să discute cu ei despre importanța gestului.
Autor: Elvira Cucu-Dumitrescu, sociolog
Foto: Pixabay.com
