Perioada anilor de grădiniță este plină de achiziții în plan cognitiv, emoțional și socio-relațional, transformările fiind fenomenale de la lună la lună
Copiii cu vârste între 3 şi 6 ani sunt cei care trăiesc în această perioadă o evidentă evoluţie în viaţa intelectuală şi emoţională. Manifestările de opoziţie şi crizele de furie dispar încetul cu încetul şi sunt înlocuite de o atitudine de cooperare, de dorinţa de a-şi satisface părinţii, bunicii şi orice alt adult semnificativ din preajmă. Cooperează cu alţi copii, acceptă să-şi împartă jucăriile şi învaţă să-şi accepte rândul la un joc. Progresele limbajului îi permit copilului să aibă o înţelegere mai bună a lucrurilor şi un autocontrol eficient, care se realizează acum prin comenzile verbale.
Vocabularul se îmbogăţeşte, iar sfera imaginativă se află în plină efervescenţă. Este vârsta la care copilul creează jocuri, inventează personaje, îşi „confecţionează” de multe ori chiar un prieten imaginar cu care se conversează, împărtăşeşte dorinţele şi nemulţumirile. Provocarea atentă şi caldă a copiilor de către părinţi, în zona proximei dezvoltări, trebuie să fie un obicei din partea acestora.
Confruntarea cu vârsta „de ce”-ului poate fi o perioadă de descoperire fascinatorie şi evoluţie marcantă pentru cel mic, iar pentru părinţi poate fi un exerciţiu de toleranţă, disponibilitate, accesibilizare informaţională şi motivare a copilului pentru cunoaştere.
Blocarea avalanşei „de ce-urilor” poate avea un efect nefast asupra dezvoltării ulterioare a celui mic. Experienţa practică dovedeşte faptul că acei copii care s-au confruntat la această vârstă cu o serie de bruscări ale părinţilor sau cu indiferenţa lor, în ceea ce priveşte plăcerea lor de a numi şi de a exprima tot ceea ce îi uimeşte, îşi vor pierde treptat interesul pentru a cunoaşte, pentru tot restul vieţii. Cele mai mari probleme vor apărea şi vor fi extrem de incomode pentru părinţi în perioada debutului şcolarităţii mici.
Autodisciplina este şi ea o achiziţie importantă a acestui stadiu. Dobândirea ei se realizează tot cu ajutorul intervenţiei calde, susţinătoare dar şi ferme a părinţilor.
Consecvenţa şi fermitatea părinţilor vor fi însă de folos. Responsabilitatea asumării unor sarcini va însoţi procesul autodisciplinei. Şi ea se va realiza însă treptat. Modelul parental, în ceea ce priveşte asumarea responsabilităţilor şi autodisciplina, este fundamental pentru evoluţia copilului.
Conf. univ. dr. Elena Anghel Stănilă
www.lifeup.ro
www.editura-foryou.ro – Elena Anghel, „Psihologia Educației pe tot parcursul vieții – Pentru specialiști și adulți interesați de propria lor dezvoltare –
