Psihologie în educație

De mai multă vreme se simte puternic faptul că psihologia a fost ignorată din planificarea și organizarea materiei școlare. La asta se adaugă stilul concurențial impus de sistemul de învățământ. Acesta a dus la goana după note (mari) fără a mai ghida elevul înspre însușirea unor deprinderi de bază, precum însăși învățarea. Pentru a ilustra mai bine relația dintre psihologie și școală, am întrebat un cadru didactic cum se văd lucrurile din poziția sa. Mai ales când aceasta predă matematica, o materie pe cât de provocatoare (necesită un grad înalt de abstractizare), pe atât de necesară în toate concursurile esențiale ale vieții de elev.

Cu puține excepții, atunci când spun că sunt profesoară de matematică urmează o reacție de genul „Ăăăă… ” însoțită deseori și de o ușoară încruntare. Aproape că simt cum gândurile interlocutorului se întorc către niște amintiri nu tocmai plăcute. Firește că m-a preocupat să deslușesc ce stă la baza acestei reacții. Am pornit de la ceea ce povestesc adulții. Amintirile lor au rămas surprinzător de vii, tensionate și dureroase uneori, chiar și după trecerea multor ani. Am ascultat și poveștile copiilor care sunt elevi în prezent. Am identificat astfel câteva direcții generale în care se poate porni pentru găsirea unor răspunsuri. (Prof. Corina Pînzaru, psiholog și profesor de matematică)

De ce ne e frică de matematică?

Care sunt, deci, din experiența didactică nemijlocită, cauzele care explică frica de… matematică?

  • nepotrivirea de ritm și stil personal de relaționare între profesor și elev. Este un aspect destul de greu de avut în vedere în activitatea la clasă în condițiile în care numărul de elevi este mare. În școala online, fenomenul este încă și mai dificil de abordat.
  • cunoașterea și acceptarea faptului că nu toți avem înclinație către studiul științelor exacte. Este necesară acceptarea apitudinilor diferențiate din partea tuturor celor implicați: profesori, elevi și părinți. În caz contrar, se ajunge la stabilirea unor obiective nerealiste și la acele extrem de frustrante și neproductive comparări între copii (fie între frați în cadrul familiei, fie cu colegi, cunoscuți etc.).
  • povara notei – din păcate, și dacă se depășește clișeul <<nota 10 și numai 10>>,  tot persistă credința că notele sunt extrem de importante. Și totuși, notele nu definesc copiii și nu ar trebui să fie scopuri în sine. Ele trebuie să rămână doar niște repere prin care se fac anumite ierarhii. Atât de extrem de relative cum noi, adulții, am avut nenumărate ocazii să constatăm că sunt.
  • neaccentuarea aplicabilității noțiunilor, tipurilor de raționament și de rezolvare a problemelor de matematică în viața reală. Dacă la ciclul primar se mai încearcă unele legături, la gimnaziu lipsește până și întenția.Acestea sunt câteva perspective, lista continuă și rămâne deschisă. Cu atât mai mult cu cât perioada neobișnuită prin care trecem în prezent, generată de pandemia Covid-19, și trecerea la învățământul online vor impune noi aspecte și consecințe.

La acestea se adaugă de multe ori și lipsa de adecvare a metodelor de predare-învățare a matematicii la particularitățile psihologice de vârstă ale copiilor încă de la ciclul primar. Se întâmplă asta în ciuda faptului că primii ani de școală sunt intens formativi. Acum se formează deprinderile de învățare necesare apoi pe tot parcursul vieții. Acum se pun bazele interesului pentru studiul matematicii. Acum plasticitatea creierului permite formarea a milioane de legături între cunoștințe și domenii de activitate diferite.

Implicarea parentală

Ideea implicării parentale ca premisă a succesului academic al copilului este deja prezentă în documentele de poziție ale școlii românești. Însă inițiative care să ducă lucrurile mai departe de a stabili o listă de responsabilități ale părinților față de școală sunt puține.

În relație cu școala, în general, credem cu tărie că părintele are rolul de a susține procesul educativ, creând premisele pentru succesul academic real. Părinții aduc în ralație propriile lor trăiri, cunoștințe și experiențe. Iar modul în care se implică rezultă din acestea. Ele pot potența pozitiv sau negativ relația copilului cu școala luată ca ansamblu, dar și pe materii separate.

În ce privește matematica, aceasta este o materie pe care nu o putem ignora nici măcar o zi din viața noastră (de dincolo de școală). Prietenia părinților cu matematica este esențială pentru ca aceștia să îi poată ajuta pe copii să se miște natural printre numere reale și raționale, radicali și puteri, module și matrici. Așa am ajuns la ideea proiectării unui workshop pentru părinții care doresc să-și îmbunătățească relația cu matematica.

Lectorii care au proiectat acest workshop și care vor folosi cunoștințele și experiența pentru a găsi soluțiile potrivite pentru preocupările părinților participanți:

  • Prof. Corina Pînzaru, psiholog și matematician cu experiență de predare;
  • Conf. univ. dr. Elena Anghel Stănilă, practician, formator, supervizor cu peste 20 de ani de experiență în domeniile: psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională, consiliere psihologică, psihoterapie.

Urmăriți programul workshopurilor pe pagina dedicată și pe contul de facebook.

Photo: Pixabay.com