Perioada școlarității mici (7 – 11 ani) oferă cadrul necesar organizării și desfășurării unor grupuri de optimizare personală a copiilor pe multiple planuri

Grupurile de dezvoltare personală pentru şcolarii mici se pot organiza cu succes în cadrul cabinetelor individuale de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională. Cunoaşterea de sine, dezvoltarea creativităţii şi dezvoltarea inteligenţei emoţionale sunt teme de interes pentru părinţi, dar şi pentru cei mici, care trebuie să participe în cunoştinţă de cauză la astfel de experienţe.

„CE OBIECTIVE avem?

  • Dobândirea de abilităţi de comunicare şi interacţiune eficientă
  • Optimizarea capacităţilor de cunoaştere şi gestionare a propriilor emoţii
  • Abilităţile de comunicare şi relaţionare eficientă
  • Exprimarea directă şi constructivă a gândurilor şi sentimentelor
  • Cunoaşterea de sine, acceptarea şi valorizarea propriei persoane
  • Exersarea capacităţilor empatice
  • Dobândirea de abilităţi necesare pentru a face faţă în mod constructiv situaţiilor dificile
  • Dezvoltarea capacităţii de autoafirmare

Dezvoltarea personală a copiilor se produce prin conştientizarea de sine, identificarea resurselor personale, identificarea blocajelor emoţionale şi transformarea acestora în resurse potenţiale ce pot fi utilizate în diferite contexte de viaţă. Învăţarea unor noi comportamente, exersarea şi formarea unor noi abilităţi şi deprinderi contribuie, de asemenea, la optimizarea personală a copiilor.

Argument pentru metoda experienţială de lucru
Abordarea experienţială în grupul de copii este în acord cu trebuinţele dominante ale acestora:

  • nevoia de comunicare
  • nevoia de interacţiune
  • nevoia de relaţionare cu cei de o vârstă
  • nevoia de cunoaştere a propriei persoane
  • nevoia de acţiune
  • concretismul şi nevoia de explorare
  • trebuinţa de joc şi mişcare

Specificul tehnicilor experienţiale expresive creează copilului impresia că el nu vine la un program instructiv-educativ, ci vine să se joace.
Motivaţia pentru joc creşte gradul de participare autentică a copiilor în procesul de dezvoltare personală, beneficiul putând fi în multe situaţii maximal.

Instrumente de provocare a experienţei de grup a copilului:

  • jocul, fantezia ghidată, metafora, dramaterapia, mişcarea, dansul, desenul, pictura cu degetele, colajul, modelajul, sculptura

Toate aceste tehnici fac din întâlnirile de grup adevărate laboratoare de descoperire, transformare şi creştere personală, de voioşie, bună-dispoziţie şi entuziasm. Ele sunt „vehiculele” prin care se poate accesa fenomenologia interioară a copilului.

Efecte:

  • detensionare emoţională
  • autodescoperire
  • realizare a insight-urilor restructurante
  • îmbogăţire emoţională, cognitivă, spirituală
  • maturizare

Dezvoltarea echivalează astfel cu învăţarea strategiei de „a lucra asupra sieşi” şi de a se autoanaliza, autoforma, autotransforma în vederea unei optime adaptări.

Conf. univ. dr. Elena Anghel Stănilă
            www.lifeup.ro

www.editura-foryou.ro – Elena Anghel, „Psihologia Educației pe tot parcursul vieții  – Pentru specialiști și adulți interesați de propria lor dezvoltare –”