Ce este bullyingul?
Dezvoltarea emoțională a copilului este afectată negativ dacă copilul este expus fenomenului de bullying.
Termenul „bullying” vine de la cuvântul „bully” din limba engleză care înseamnă „bătăuș”.
„Bullying” se referă la o serie de acțiuni de agresare verbală, fizică, emoțională care au loc în mod repetat de către una sau mai multe persoane.
Copiii învață acest comportament agresiv de la adulți, de la colegi mai mari, din mass-media etc.
Copiii care sunt „tachinați”, ”necăjiți” de către adulți pot „copia” acest comportament ajungând să agreseze, să hărțuiască alți copii în mod repetat. Scopul urmărit poate fi pentru a se impune în grup sau pentru a-și crește stima de sine. Copiii pot considera că este o joacă, neînțelegând că de fapt este un lucru foarte grav, cu urmări pentru toată viața.
Desigur, cauzele pot fi multiple. Dintre ele amintim modelul parental de conviețuire, deficitele emoționale ale celor mici, stările de tensiune internă pe care le trăiesc din cauza unor contexte familiale de viață, uneori, mai puțin productive.
Efecte ale bullyingului
Copilul victimă este un copil emotiv, sau care este perceput „diferit” de ceilalți. Poate fi slab sau gras, înalt sau scund, sărac sau bogat sau poate avea anumite deficiențe. El nu știe cum să reacționeze în astfel de situații. Ca urmare, va fi puternic traumatizat din cauza intensității sau repetării comportamentelor agresive fizic sau verbal.
Copilul care agresează, nu știe să comunice, nu este tolerant, este plin de tensiuni, are, posibil, multe nevoi nesatisfăcute în raport cu persoanele dragi din familie. În viitor poate deveni delincvent, manifestând comportamente antisociale.
Copilul martor este cel care nu se implică din teamă sau din nepăsare, indiferență. Este expus riscului de a trăi sentimente de culpabilitate sau de a primi dezaprobarea celor din jur. Astfel, el se expune riscului excluderii sau afectării imaginii de sine și a scăderii încrederii în forțele proprii.
Observăm că dintr-un astfel de context niciun copil nu iese bine.
Ar fi de dorit ca cei mici să învețe de timpuriu să identifice astfel de situații de bullying pentru a nu deveni victime sau agresori. Este necesar ca ei să învețe comunicarea autentică, să învețe să fie toleranți, dar și să pună „limite”. Copiii trebuie să se valorizeze, să învețe că oamenii sunt „diferiți”. Să știe să ceară ajutor și să vorbească despre problemele lor. Toate aceste învățături se pot întâmpla în familie cu ajutorul părinților, bunicilor. Dar se pot întâmpla și la școală, cu ajutorul profesorilor, sau în atelierele de dezvoltare personală, cu ajutorul psihologilor educaționali.
Autor: Prof. înv. primar și psiholog educațional MD, Patricia Dima
Photo: unsplash.com
