Coparentalitatea este conceptul care reflectă relaţia de suport pe care părinţii şi-o acordă reciproc în creşterea solidară a copiilor și adolescenților.
La acest nivel pot să apară o serie de riscuri cum ar fi:
- slaba coordonare între părinţi (mesaje duble, abordări noncongruente),
- starea de indecizie a unuia dintre părinţi,
- lipsa de cooperare şi afecţiune,
- sustragerea unuia dintre părinţi de la diferite situaţii problematice.
Riscul acestor disfuncţii în coparentalitate este apariţia la copil sau adolescent a unor comportamente ce ilustrează dificultăţi în adaptarea socială, iar pentru îndreptarea lor se impune un demers de consiliere psihologică sau psihoterapie.
Prevenția poate duce la o coordonare adecvată a celor doi părinți în ceea ce privește educarea și dezvoltarea propriului copil. Tehnicile experiențiale de lucru, prin caracterul lor interactiv, permit înțelegerea originii anumitor patternuri de interacțiune parental-filială și facilitează schimbarea lor în raport cu nevoile individuale ale copilului și armonizarea lor cu cele ale celuilalt părinte în vederea obținerii unei bune coparentalități.
*Articolul integral poate fi consultat în revista ”Romanian Journal of School Psychology”, Decembrie 2016, Vol. 9, No. 18, pp. 19-26, https://www.anps.ro/index.php/2008-2018/vol-9-no-18-2016
