Un copil care crede în el reușește să deschidă porțile cunoașterii în orice domeniu al vieții sale, adaptându-se cu succes oricărei situații.

Ca părinți ne dorim cu toții să sădim de timpuriu încrederea în sine în structura profundă a personalității copilului nostru. Modelele pe care le avem inoculate în acest sens sunt: critica, provocarea permanentă și ridicarea foarte sus a standardelor. Din păcate (sau din fericire), acestea sunt modele vechi, iar copiii nu mai reacționează astăzi în mod pozitiv la astfel de tratamente.

De exemplu, încrederea în sine a copilului nu se construieşte prin ridiculizarea lui de către adultul care crede că îl motivează astfel să dea tot ce e mai bun în el. De cele mai multe ori, ca efect, copilul devine ezitant şi timid, refuzând experienţele noi şi străduindu-se să nu atragă atenţia asupra sa, tocmai pentru a nu se mai confrunta cu umilinţa unei noi ironii din partea unei persoane semnificative.

În același timp riscul la autoizolare este foarte mare pentru aceşti copii deoarece ei primesc deseori de la covârstnici cam acelaşi tratament pe care îl suportă din partea adulţilor. Comportamentul lor ezitant, timid, permite altor copii cu o serie de conflicte interioare să se simtă „puternici” în faţa lor şi să-i transforme în ţap ispăşitor al tuturor necazurilor lor. Blocajele în planul dezvoltării cognitive, socio-emoţionale şi spirituale a acestor copii nu vor întârzia să apară.

Psihologul educaţional poate informa părinţii în legătură cu efectele negative ale comportamentelor ridiculizante în raport cu copilul şi poate sugera, particularizat, alte modalităţi educative cu reală putere motivațională şi cu efect pozitiv asupra dezvoltării imaginii şi stimei de sine a copilului.

Printre aceste sugestii, părintele dispus a-şi ajuta copilul să-și dezvolte încrederea în forțele proprii poate folosi următoarele recomandări:

  • Joacă-te cu el și evidențiază-i resursele pentru a-l ajuta să-și construiască puzzle-ul imaginii de sine!
  • Lăudă-l pentru reușitele sale pentru a-i întări încrederea în forțele proprii!
  • Dă-i șansa de a-și asuma responsabilități specifice vârstei!
  • Oferă-i exemplul ascultării empatice şi nu pe cel al ascultării critice şi ridiculizante!
  • Oferă-i exemplul personal al credinței în propriile resurse!

 

Conf. univ. dr. Elena Anghel Stănilă
                                                                               www.lifeup.ro